Emotie de toamnă de Nichita Stanescu

A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.

Mă tem ca n-am să te mai vad, uneori,
ca or să-mi creasca aripi ascutite pana la nori,
ca ai să te ascunzi intr-un ochi strain,
si el o să se-nchida cu o frunza de pelin.

Si-atunci mă apropii de pietre si tac,
iau cuvintele si le-nec în mare.
Suier luna si o rasar si o prefac
intr-o dragoste mare.

****

Autumnal Emotion by Nichita Stanescu

Autumn has come, cover my heart with a shelter,
the shadow of a tree, or your own shadow better.

I fear that I'll see you no more, that I'll go,
That sharp wings to the clouds I will grow,
That in a strange eye you are going to hide
And the eye will shut close to lock you inside.

And then next to the rocks, silent me,
I drown all the words in the sea,
I call whistling the moon and I rise it above
And I change it into powerful love.